twenty-five years of my life is still...

hmmm ia sa vedem, deci au trecut 25 de ani... cam multi! Pe la varsta asta unii au familie, copii, se lupta sa ajunga cat mai repede in top, sa-si construiasca cariere, averi... dar oare se merita? Pe cine intereseaza, pe vecina din blocul alaturat? pe pitzipoanca din discoteca? k sa par mai atragator cu portofelul umflat?... pe mine unul nu ma intereseaza! N-am inteles niciodata de ce sa vrei mai mult decat itzi trebuie... stai intr-un apartament, dupaia te mutzi intr-o casa, dupaia o transformi in vila, dupaia itzi faci casa de vacantza la munte, duapaia iti faci palat.... DOAAAAAAMNE CAND SE MAI OPRESTE OARE? Eu unul nu vreau asta, nu vreau sa ajung deputy manager sau kkturi de genu asta. Pentru majoritatea as parea fara ambitzie, delasator, lash!...dar cui ii pasa?! mie nu!

Sa trecem la dragosteeeee, of da, dragostea care ne omoara pe toti. In viata mea n-am iubit decat doua fete si nici pe alea CUM TREBUIE! :)) Unii ar zice ca e cam putin, vecinu ar rade de mine, k el iubeste una pe seara WAW! Mie mi-ar fi de ajuns daca ar aparea o a 3-a, dar e cam greu cand un broscoi are standarde si asteptari asa mari ca mine :P Unde esti tu oare Ileana Cosanzeana cea din povesti ca sa vii sa ma saruti si sa ma transformi in print? :)) dar dupa cum am auzit si dupa cum vad, Cosanzeana e si ea saraca doar o simpla "curva" a societatii, transformata de greutatile si cerintele vietii cotidiene. Deeeeeeci ce ramane de facut? hmm greu greu! ... TO BE CONTINUED