a 2-a zi

...e martzi, noaptea a trecut mai repede pentru k mi-am inecat amaru in cateva halbe de bere ... primesc mesaj, e ea , cva i-a adus aminte ca peste 4 zile ar fi trebuit sa fie aniversarea noastra de 6 luni ... o fi miscat cva in ea ?
o sun ... ea e suparata, imi reproseaza ca nu-mi pasa ... yo am incercat sa fiu cat mai distant ca s-o las sa-si dea seama singura ce simte cu adevarat ... ea nu m-a intzeles, din nou ... in loc sa constientizeze ca ii e dor de mine, de noi, ea tot mie imi reproseaza ... dupa ce convorbirea se termina indecis ma hotarasc sa ma duc sa ma epuizez la sala ... desi sunt aproape la capatul puterilor tot la ea ma gandesc ... primesc un telefon "peste 3 ore sa fii gata sa pleci nuj unde..." , yo-s epuizat. nu vreau decat sa dorm ... ii trimit un mesaj prin care sa incerc sa-i explic ca imi pasa si ca n-am uitat-o ... dar oare am gresit? trebuia s-o las in continuare sa fiarba? nu pot! nu sunt eu! astept sa se hotarasca , sa nu mai fie copil, sa spuna ce vrea ... stiu ca tzine la mine, poate chiar ma iubeste, dar ea de ce nu stie?? pana una alta eu nu pot sa ma stau, trebuie sa ma apuc de munca, viatza o sa mearga inainte si cu ea si fara ea, desi fara ea cam pare imposibil in momentul de fatza..